Teren otopeni

Fiecare om trebuie sa fie preocupat de mantuirea sufletului sau cel
pretios si fara de moarte. Nici agonisirea de averi, nici ocuparea de
posturi inalte, nici dobandirea cunostintelor, in orice domeniu, nici
orice altceva, spre care inclina, de obicei, oamenii, nu se poate
asemana si compara cu datoria crestineasca a formarii noastre
duhovnicesti. Este intr-adevar nepretuita si mai presus de orice
staruinta, sau incercare grija neintrerupta pentru salvarea sufletului
nostru, caci de acest lucru depinde viitorul nostru cel vesnic si
fericirea cea fara sfarsit. De aceea si Sfantul Ioan Gura de Aur
recomanda: " Sa nu cerem deci bogatie, nici sa fugim de saracie, ci
mai inainte de toate sa sa preocupe fiecare de sufletul sau si sa-l faca
potrivit si fata de aceasta lacomie a vietii prezente si fata de calatoaria
din cele de aici" (Omilia 4).
Cat de mare si cat de serioasa este problema mantuirii sufletului
nostru se doveste din faptul ca pentru aceata a trebuit Unul
Dumnezeu sa se faca om si, "pentru noi, oamenii, si pentru a noastra
mantuire, sa se duca pe Sine de buna voie, jertfa si ispasire, incat sa
ne hranezeasca slobozirea si indumnezeirea. Pentru aceasta
Dumnezeu-Om se numeste Isus, care inseamna Mantuitor. Cu jertfa
Sa pe Cruce S-a facut "incepatorul mantuirii noastre" (Evr. 2,10).
Pentru care si sfintitul gura de Aur remarca: " Moartea (Domnului) s-a
facut moarte mortii" (P.G.60,485).
Asadar, idatorirea noastra, a tuturor, este preocuparea pentru
desavarsirea morala considerand-o ca fiind cap a grijilor noastre la
care insa nu putem ajunge fara harul oferit de Isus. Daca insa dorinta
aceasta nu vine din noi insine si daca nu suntem decisi sa ne
bucuram de sansa oferita, vom ramane prin urmare, in inselare si
asupra noastra va stapani greul intuneric. lumina lui Hristos va
ramane necunoscuta pentru noi, desi ne numim crestini, relatia
noastra cu Domnul si cu lucrarea Lui cea mantuitoare va ramane
slaba si lipsita de importanta.
(Fragment din cartea Razboiul inpotriva satanei).